Mihaela Leventer, dermatologul cu rată de succes de peste 99 % în tumorile maligne tratate prin tehnica Mohs

Mihaela Leventer, dermatologul cu rată de succes de peste 99 % în tumorile maligne tratate prin tehnica Mohs

https://ift.tt/2CS2Xh3

Mihaela Leventer este specialist dermatolog și a adus în țară cea mai precisă procedură chirurgicală dermatologică, micro-chirurgia Mohs. În acest moment, operează în jur de 300 de pacienți anual, în condițiile în care, statistic numai la melanom, 720 de noi cazuri apar anual în România.

(…)
De ce ați decis să aduceți această procedură, micro-chirurgia Mohs, în România?

Cea mai mare surpriză a mea a fost că oamenii își închipuie că pielea nu produce cancer. Foarte puțini iau în seamă ceva ce se petrece la vedere, sub ochii lor, dar sunt îngrijorați de cancerul de sân sau de cel colon. În tot cazul, oamenii nu sunt suficient de informați, încât să își recunoască leziunile cu risc care cresc sub ochii lor.

Dorința mea a fost să particip la modificarea acestei percepții în rândul populației, să îi fac să își recunoască leziunile, să îi determin să ajungă la doctor în fază operabilă. Sau tratabilă, pentru că spre deosebire de alte cancere, cel de piele se dezvoltă la vedere și are o șansă foarte mare de vindecare, dacă este descoperit în faze incipiente. Iar, grație acestei proceduri chirurgicale, microchirurgia Mohs, există o șansă reală de vindecare.

Procedura nu am inventat-o eu, ci este una care se practică de 60 de ani în Statele Unite, de peste 40 de ani în Europa de Vest și deloc în România.

În spatele cortinei de fier, noi am rămas încremeniți în niște proceduri interbelice, sunt foarte multe mituri încă propagate chiar de lumea medicală și nu suntem deloc la curent cu ce se întâmplă în mod curent în practica medicală mondială.

Academia Americană de Dermatologie a decis să creeze programe în lume unde să aducă procedura. Într-un astfel de program am reușit și eu să intru în urmă cu aproape doi ani, am devenit micro-centru european de training pentru chirurgia Mohs, sub auspiciile Academiei americane de dermato-chirurgie. Ei ne verifică, ne auditează cazuistica, ne sfătuiesc cum să rezolvăm și ne încurajează să antrenăm alți doctori care să ducă mai departe tehnica.

leventer

„E ca și cum ai scobi dintr-un măr partea defectă și conserv țesutul sănătos care este foarte prețios”

Ce aduce nou această procedură?

Oferă pacienților șansa vindecării reale, fără recidivă, fără alte tratamente invazive ca radioterapia sau chimioterapia în anumite tipuri de tumori cutanate. Microchirurgia Mohs se ocupă mai ales de carcinoamele cutanate, adică cea mai frecvent întâlnită la om, una din cinci persoane face o astfel de tumoare de-a lungul vieții și, surprinsă în fază de debut, este complet vindecabilă, fără urmări.

Dacă am o leziune suspectă am două posibilități, fac o biopsie minimală care îmi confirmă că este o tumoare de piele, după care fac excizia la o margine de 5 mm în jurul leziunii. Dacă aceeași leziune este pe față, pe urechi, la nivelul degetelor, în zona genitală, în zona pre-tibială, adică în partea anterioară a gleznei unde pielea nu se întinde acolo este foarte important să operez minimal, doar pe direcția pe care se dezvoltă tumora.

Atunci regula spune că scot din milimetru în milimetru și verific în timp real la microscop și în laborator celulele tumorale și în felul acesta merg ghidat de microscop pe direcția pe care se dezvoltă tumora. Astfel am certitudinea că am scos tumora în totalitate, e ca și cum ai scobi dintr-un măr partea defectă și conserv țesutul sănătos care este foarte prețios în zone cum este nasul sau buza, urechea sau pleoapa, zone cu vindecare dificilă, ca scalpul, zona tibială și genitală. Deci vorbim despre un comportament chirurgical diferit în funcție de localizare, de tipul de tumoare pe care îl suspectez.

Nu orice fel de tumoare se pretează la microchirurgia Mohs și nu cu orice localizare. Important este ca pacientul să ajungă la doctor, cu o leziune cât mai tratabilă, și nu cu unele de 4-6 cm, care ajung să amprenteze osul pe care nu mai ai cum să-l verifici.

Problema cu procedurile vechi este că tratează la întâmplare, după date statistice și lasă în urmă rădăcini care duc la o recidivă a tumorii.
Calitatea actului medical cu astfel de pacienți nu este evaluată. Între momentul în care se scoate o tumoare în spital și până când vine rezultatul (în cel mai bun caz, la două săptămâni, dar poate veni și la distanțe mai mari), nu mai există nicio corelație între rezultatul de laborator și actul medical: s-a raportat, s-a încheiat. Și atunci există o rată mare de recidivă, există cazuri cu evoluție mortală pe o tumoare care se vindecă dacă este tratată corect.

„Alunițele se dezvoltă pe piele în prima parte a vieții, până spre maximum 30 de ani. Orice apare ulterior este suspect!

La ce trebuie să fim atenți și când să ne alertăm?

Alunițele se dezvoltă pe piele în prima pare a vieții, copilărie, pubertate, adolescență, până spre maximum 30 de ani. Leziunile noi care seamănă cu alunițele și care apar după această vârstă sunt instant suspecte. Este greu pentru un ochi de nespecialist să se auto-diagnosticheze.

Dermatologul studiază cinci ani pentru a putea discerne între peste 3000 de diagnostice exprimate prin 5 feluri de bube. Nu avem foarte multe fenomene locale pe care le observăm, trebuie doar să știm să le corelăm, să le interpretăm și să ridicăm suspiciune și, atunci când argumentele noastre clinice nu sunt suficiente se trece la analiza pielii, adică biopsie, nu cu gândul neapărat la cancer, ci pentru a discerne între diverse afecțiuni care se pot manifesta la fel.

Deci, la ce trebuie să fiți atenți atunci când vă observați pielea? La bubițele noi care nu se vindecă spontan în decurs de maximum două luni de zile. O coajă persistentă care se desprinde și iar se inflamează poate fi sugestivă pentru un carcinom spino-celular, un cancer de piele cu o gravitate mai mare pentru că are un risc de metastazare. O bubă care seamănă cu un coș și care se sparge, reapare, crește în dimensiune și iar crește și este localizată, de obicei, la nivelul feței poate fi sugestivă pentru o altă formă de afecțiune. La fel, o bubiță care seamănă cu o aluniță, este colorată, este nouă la o persoană adultă, trebuie să ne ducă la doctor. Sunt câteva semne banale care ar trebui să îngrijoreze pacienții.

Pacienții noștri au două manifestări discordante, pe de o parte dacă își taie sau zgârie o aluniță vin de urgență să vadă ce e cu ea și să se opereze de urgență pentru că au tăiat-o. pentru că sunt convinși că această tăietură va produce cancer. Pe de altă parte, în fața unei alunițe netăiate împiedică doctorul să facă biopsia, adică analiza care separă binele de rău pentru că o consideră o tăietură. Or, biopsia este o analiză care salvează viața, nu o facem să ne omorâm pacienții. De altfel, sunt și niște reguli de biopsie foarte bine stabilite care ne permit vizualizarea structurii pielii în interior și să putem stabili diagnosticul nostru.
(…)

Citește tot articolul aici.

The post Mihaela Leventer, dermatologul cu rată de succes de peste 99 % în tumorile maligne tratate prin tehnica Mohs appeared first on Catchy.



interesting

blog

via Catchy https://www.catchy.ro

October 31, 2018 at 10:51AM