Plajele din Sardinia. Doua ore de zbor si ai gasit apa ca in Maldive

Plajele din Sardinia. Doua ore de zbor si ai gasit apa ca in Maldive

https://ift.tt/2Nx9XXV

Cine spune că trebuie să mergi până la capătul pământului ca să găsești plaje rupte din albumele cu fotografii de vacanță și apă de culoarea smaraldului înseamnă că nu a ajuns încă în Sardinia. Pentru mine, cel mai spectaculos loc din Marea Mediterană. O insulă la 2 ore și un pic de zbor de București, o insulă cu plaje izolate, la care se poate ajunge doar cu barca, un loc unde viața se trăiește într-un alt ritm, departe de agitația și impulsivitatea Italiei peninsulare.

Sardinia este o insulă măricică. Dacă nu ai ajuns încă acolo, pe hartă ai putea paria că sari de la plajă la plajă în doi timpi și trei mișcări. Însă nu e așa. Drumurile sunt relativ înguste, iar avântul îți este tăiat la câteva sute de metri de serpentinele care îți amintesc că nu ești la raliuri și că, pentru binele tău, ar trebui să o lași mai moale. Am ținut să fac această remarcă, pornind de la primul sfat pe care vi-l dau. În Sardinia e musai să închiriați mașina, altfel deplasarea este anevoioasă. Există o rețea de autobuze care te duc între punctele principale ale insulei, însă pierzi sălbaticul, pierzi locurile retrase de pe insulă.

În Sardinia sunt mai multe aeroporturi: Alghero, pe care poți ajunge direct din România, Olbia și Cagliari. Primul e în nord-vest, al doilea în nord-est, iar cel de-al treilea în sudul insulei. Din nou o părere personală, cele mai spectaculoase plaje din Sardinia sunt în nord, nord-est și estul insulei (Costa Smeralda). Deci asta înseamnă că ar trebui să îți concentrezi atenția pentru a ateriza pe unul dintre primele două aeroporturi amintite mai sus. Îți iei mașina și îți stabilești prima “bază” – care poate fi undeva între Alghero și Santa Teresa Gallura (uită-te pe hartă care este zona despre care vorbesc).

În aceste zone îți recomand din suflet mai multe plaje. Cea mai spectaculoasă este La Pelosa, genul de plajă pe care o vezi în pliante. Este o plajă cu nisip alb, fin, apă cu o adâncime redusă, de parcă ești într-o lagună, multă verdeață în jur și o aglomerație de nedescris mai ales în full season. Dacă reușești să treci peste acest aspect, află că plaja este excelentă și pentru familiile cu copii, ținând cont de adâncimea redusă a apei.

Dacă e prea aglomerat pe La Pelosa, mergi cu încredere pe Spiaggia delle Saline, o plajă cu pietricele fine, rotunde, de culoare albă. Ce mai, masaj gratuit la călcâie. Apa e la fel de curată și de spectaculoasă din punct de vedere coloristic. Spre deosebire de La Pelosa, Le Saline este o plajă mai puțin aglomerată, mult mai lungă, dar mai îngustă.

Simt că v-am stârnit deja pofta de vacanță. Mergem mai departe. Vreți să vedeți o plajă mai sălbatică, unde florile și vegetația sunt la loc de cinste? Puneți un pin pe hartă în dreptul plajei Monti Russu (nordul insulei)… Este un loc în care să te oprești să vezi puterea naturii, să asculți valurile mari care se sparg cu putere de stânci și vântul care parcă te-ar da pe spate dacă ar avea mai multă putere. Nu e neapărat o plajă pe care să stai să te bronzezi.

Însă nu departe (4 km), este plaja Lu Litarroni, cu un peisaj total diferit. Din șoseaua principală o iei pe un drumeag de pădure, acoperit cu un praf fin. Lași mașina, iar de acolo mai mergi, să zic, vreo 5 minute până pe plajă. Se coboară pe un ponton din lemn, printre arbuștii pitici, adaptați perfect vânturilor și climei aride din regiune. Lu Littaroni este o plajă largă, cu un nisip impecabil. Are așa un aer … saharian.

Altă recomandare, Santa Teresa Gallura. Sau, mai simplu, orașul Santa Teresa din regiunea Gallura. Un orășel cu case colorate, aranjate după un algoritm geometric perfect. Șahul acesta de străduțe paralele și intersecții este “spart” într-o parte de piața centrală. Locul unde comunitatea locală se strânge seara la o masă, la un pahar de … voie bună și la o bârfă. Că doar suntem latini cu toții. Îmi aduc aminte că aici am băut cea mai bună bere din viața mea. După ce nu am găsit absolut niciun magazin deschis, că doar era 3 și jumătate după-amiaza (pe la 13-14, totul se închide în Sardinia și se redeschide seara), la o bodegă, al cărei proprietar întorcea grăbit scaunele cu “roatele” în sus și le așeza la repezeală cu șezutul pe masă, am reușit să obțin o halbă “transpirată” de diferența de temperatură între arșița ucigătoare de afară și temperatura lichidului. M-a văzut omul pe modul “battery low” și și-a făcut milă de un biet turist aflat la ananghie, deși închisese casa. Grazie mille!

Iar la 2-3 minute de centru este Rena Bianca, o plajă orășenească, mică, cochetă și cu atmosferă jovială. Un loc unde să fugi în pauza de la 1 la 5, dacă te-ai spetit cu munca. O porțiune a plajei este pentru cearșafuri, iar un colțișor este rezervat celor care vor și o umbrelă deasupra creștetului.

Deja, de acum încolo, e momentul să schimbi cazarea și să îți stabilești o a doua “bază”, pentru a explora și estul și nord-estul insulei. Oriunde între Olbia și Orosei e bine, dar parcă aș sta mai aproape de Olbia. Dar nu în oraș. Apropo de orașe, Alghero e un orășel drăguț. Ai putea merge până într-acolo încât să îl compari cu un oraș de pe coasta croată. Însă, Olbia este un oraș industrial, nu pierzi nimic dacă nu îl vizitezi.

În estul Sardiniei este Costa Smeralda, poate cel mai spectaculos loc de pe toată insula. Apa are culoarea smaraldului și sunt numeroase plaje la care se poate ajunge doar pe apă sau au un acces terestru foarte accidentat. Sunt faimoasele Cale – Cala Gonone, Cala Goloritze, Cala Gonone etc. Aici poți lua o excursie de o zi cu un RIB (barcă gonflabilă de viteză) și le poți vizita pe toate, cu câte 1-2 ore posibilitate de vizitare/ședere pe fiecare.

Pentru lux și opulență îți recomand Porto Cervo, locul unde, în 2013, se afla cea mai scumpă adresă din lume (în Romazzino Bay un mp construit costa 300.000 euro). Iar doi ani mai devreme, deci în 2011, în Sardinia se găseau al doilea, al patrulea și al șaselea cele mai scumpe hoteluri din lume. Stațiunea în sine seamănă cu un outlet. A fost construită în anii ’50-’60 de Karim Aga Khan, după planurile unor arhitecți și peisagiști din Franța și Italia. Zona centrală grupează magazine de designer, bistro-uri și restaurante fine, baruri și alte câteva magazine. Vă mai puteți nota pentru vacanța sardă – arhipelagul La Maddalena, Isola Tavolara, Oaza Bidderosa, sau plaja La Cinta.

Și tot ce v-am povestit eu astăzi cred că acoperă cam un sfert din tot țărmul Sardiniei, o insulă care trebuie descoperită în cel puțin 2-3 săptămâni, ca să te poți bucura de tot ce are de oferit.