https://ift.tt/2LhEPpJ
Mă uitam la clipul ăsta al lui Marian și mi s-a părut extrem de familiară situația. Te apuci/termini o facultate și ajungi să lucrezi în cu totul alt domeniu. Și vine întrebarea logică: ai făcut facultatea aia degeaba? Ai pierdut cinci ani din viață (cu tot cu master) aiurea?
Zic că situația mi-e familiară pentru că eu m-am apucat, în 2003, de Comunicare Socială și Relații Publice, la Filozofie, la Iași (practic, am mâncat filozofie asezonată cu logică, cu un singur curs vag tangențial cu ideea de comunicare, numit Introducere în mass-media și care era total paralel cu ideea de presă – eu deja lucrând ca reporter de vreo doi ani).
În septembrie 2005, m-am mutat în București. N-am intrat direct în presă, dar am încercat să ajung în publicitate pe principiul: “Ce știu să fac? Să scriu. Hai să caut ceva unde e nevoie de oameni care știu să scrie.”
Și azi găsesc aceleași anunțuri de angajare de acum 13 ani, cu un brief gen “idee de campanie pentru o băutură energizantă“, brief pe care sunt aproape convins că n-a fost angajat nimeni, fiind mai degrabă un soi de generator de idei pentru respectiva agenție.
Revenind la ideea cu facultatea: cât de mult contează? În esență, indiferent de domeniul în care lucrezi, vei lucra sau în care intenționezi să faci carieră, nu contează. Nu-ți trebuie facultate de profil ca să lucrezi în publicitate (întâmplător au ba, în 2012, la vreo șase ani după ce-mi căutam job în industrie, am ajuns la McCann).
Ce-a uitat să spună Marian și ce încerc să aduc eu în completare este că, deși facultatea nu contează prea mult, contează să citești. Să fii constant cu mâna pe carte (manual, lucrări de specialitate, studii de caz etc.). Nu-ți trebuie facultate să fii mecanic auto, poți să furi meserie, dar e indicat să citești constant, să afli noi metode și tehnologii care să-ți facă viața mai ușoară, să începi să citești măcar chestiile de bază legate de fizica și chimia din spatele motorului.
Aș putea, la fel de bine, să spun că prima facultate (aia de Filozofie) nu m-a ajutat cu nimic în carieră, dar aș minți cu nerușinare. M-a învățat să mă folosesc de logică și m-a învățat gândirea critică, niște obiceiuri care, odată formate, m-au ajutat în toate joburile pe care le-am avut ulterior.
Cum zice și Marian, important e să înțelegi ce vrei să faci, să îți alegi un domeniu care să-ți placă. Iar părerea mea e că nu tre’ să faci ASE-ul ca să faci bani dintr-un job de contabil pe care o să-l urăști, poți să faci bani din orice job câtă vreme îți place – și aici vine precizarea aia urâtă și nasoală – și câtă vreme citești. Câtă vreme te autoeduci.
Ce mai cred eu că lipsește sistemului de învățământ românesc – și asta e o problemă pe care o vezi la majoritate absolvenților de facultăți care, ulterior, șomează – e o serie de cursuri de educație financiară, antreprenoriat și marketing, cât se poate de basic, astfel încât să-ți permită să-ți faci meseria aleasă și să faci și niște bani din ea.
Te uiți, de exemplu, la absolvenții de Litere, care au două opțiuni: traducători sau profesori. Asta după trei ani în care n-ai timp să respiri de cât de mult e de învățat. Ai făcut facultatea pentru că ți-a plăcut domeniul, dar banii nu mai vin. Cursurile respective ar trebui să te ajute să poți deschide o afacere, să identifici ceva ce doar tu poți oferi și să o poți vinde mai departe.
Poți fi traducător și dacă ai cules căpșuni trei ani în Spania, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să citești – de la cărțile de gramatică, la literatură (poate chiar de specialitate) și la tutoriale de business. Și asta e, de fapt, partea importantă: cititul, dar, mai ales, cititul chestiilor conexe, pe care le detești, dar care te ajută să trăiești din ceea ce îți place să faci.
În afară de domenii supraspecializate (medicină, să zicem), poți avea un job în care să faci ceea ce-ți place și fără să fi terminat o facultate. Dar nu fără citit. Nu fără extrem de mult citit.
interesting
blog
via subiectiv.ro https://ift.tt/2Lb3aAv
July 13, 2018 at 04:11PM