The martian - Andy Weir

Inițial mi-am spus că este un film plictisitor, doar citind despre el. Cumva am reușit să nu văd nici un trailer. Apoi am tot auzit despre film că este cel mai "the shit" și am devenit curios. 
Așa că, atunci când am auzit că unul dintre ziarele din țară vine cu cartea m-am gândit că nu am nimic de pierdut și după câteva zile eram cu cartea în geantă. 
Demult nu am mai citit ceva așa palpitant. Nu am reușit să mă culc până ce nu am terminat de citit. M-a prins într-un mare fel. Poate că a apelat la latura mea de inginer, poate că fiind un SF avea oricum puncte bune de avantaj. Ritmul și stilul plin de umor în care astronautul își numără zilele de viață sunt excelente, și a reușit să mă țină interesat până la sfârșit.
În unele privințe mi-a amintit de o povestire SF, și sincer nu îmi amintesc de cine era, în care niște astronauți eșuează pe o planetă necunoscută, dar fără nici o posibilitate de a pleca, sau de a contacta pe cineva ca să îi salveze, așa că decid să teraformeze planeta. Povestea nu se termină cu bine pentru ei, însă după câteva secole este redescoperită de omenire, și este locuibilă, datorită eforturilor acelor eroi necunoscuți. 
Mă așteptam să se termine cumva asemănător și povestea marțianului nostru, dar în mod clasic hollywoodian acesta reușește să scape.
În fine, după ce ma citit cartea am vrut să văd și filmul, și deși acesta este excelent, cartea este mult mai bună. Are mai multe elemente de suspans, problemele pe care trebuie să le rezolve în carte sunt mai multe, și limbajul este mult mai savuros.