Am descoperit la o tarabă de ziare una din cărțile copilăriei mele: „Amintiri din copilărie * Povești * Povestiri” de Ion Creangă. Și am recitit toată pleiada de povești care mi-au însuflețit copilăria: am călărit împreună cu Harap Alb spre impăratul Roș să îi luăm fata, am lucrat cot la cot cu Stan Pățitul si cu Chirică Dracul la câmpurile boierului, am blestemat diavolii împreună cu Dănilă Prepeleac și câte și mai câte. Privind acum cu un ochi de adult poveștile sunt parcă altele, și mai poți să desprinzi învățăminte din ele și acum. Vorbesc evident doar despre poveștile care sunt “safe” pentru copii și nu despre “Povestea poveștilor”. dar și acestea unele au un set de aluzii care nu știu cum au trecut de cenzorii manualelor. E adevărat că nu mai am un manual de clasa a IV-a să văd dacă “Stan Pățitul” este complet, dar parcă totuși.
O să încerc să reiau și Jules Verne, cu toate că nu este la modă, dar poate mă prinde din nou.
Voi când ați citit ultima oară basmele din copilărie?
Quote of the Day:
A rumor is one thing that gets thicker instead of thinner as it is spread.
--Richard Armour
Comentarii
Trimiteți un comentariu