Iată că a sosit şi mult aşteptatul moment, sau cum s-ar zice în limba română "the high point of the week", sfârşitul de săptămână. Am rămas singur cuc, colegul de apartament a plecat la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului (alooo, XIID 1998 O. Goga se aude? Noi nu facem?), prietena a plecat şi ea acasă în weekendul acesta, aşa că cred că o să stau şi o să citesc toată ziua, poate o să mai lucrez câte ceva, că nu am nici un chef să ies în oraş singur.
Săptămâna viitoare o să încerc să ajung la Bookfest şi la expoziţia cu Leonardo da Vinci de la Muzeul Ţăranului Român, dacă o să supravieţuiesc, că uneori fiecare săptămână mi se pare o luptă continuă cu nişte mori de vânt invizibile în sensul că nu reuşesc niciodată să termin ce mi-am propus să fac, şi ce e mai nasol e că simt că pe zi ce trece vor fi tot mai multe. Poate nu ştiu eu să îmi organizez timpul, sau ceva de genul ăsta.
Un weekend plăcut celor care nu vor munci în aceste zile, şi spor la muncă workaholicilor....Oare cum rezistau oamenii acum 20-30 de ani să muncească şi sâmbăta? Nu era prea mult? Eu nu ţin minte ca părinţii mei să se fi plâns vreodată din cauza asta.
Voiam să închid postul dar mi-am amintit că ar mai fi ceva de spus. Miercuri am fost la cinema şi am văzut ultimul film cu Indiana Jones, acela cu craniul de cristal. Am rămas plăcut surprins ca bătrânelul Han Solo mai face faţă la filme pline de acţiune ca şi acestea, că Lucas nu şi-a pierdut flerul, şi că Spielberg, în ciuda afluenţei de tineri regizori este în continuare unul dintre cei mai buni. Chiar dacă au fost unele chestii trase de păr chiar şi pentru un film de genul acesta, că de exemplu zău că nu cred că cineva ar supravieţui unei explozii nucleare chiar dacă s-a băgat într-un frigider plumbuit.
Hai pa, că deja vreau să plec acasă, dar mai am încă două ore de muncă!
Săptămâna viitoare o să încerc să ajung la Bookfest şi la expoziţia cu Leonardo da Vinci de la Muzeul Ţăranului Român, dacă o să supravieţuiesc, că uneori fiecare săptămână mi se pare o luptă continuă cu nişte mori de vânt invizibile în sensul că nu reuşesc niciodată să termin ce mi-am propus să fac, şi ce e mai nasol e că simt că pe zi ce trece vor fi tot mai multe. Poate nu ştiu eu să îmi organizez timpul, sau ceva de genul ăsta.
Un weekend plăcut celor care nu vor munci în aceste zile, şi spor la muncă workaholicilor....Oare cum rezistau oamenii acum 20-30 de ani să muncească şi sâmbăta? Nu era prea mult? Eu nu ţin minte ca părinţii mei să se fi plâns vreodată din cauza asta.
Voiam să închid postul dar mi-am amintit că ar mai fi ceva de spus. Miercuri am fost la cinema şi am văzut ultimul film cu Indiana Jones, acela cu craniul de cristal. Am rămas plăcut surprins ca bătrânelul Han Solo mai face faţă la filme pline de acţiune ca şi acestea, că Lucas nu şi-a pierdut flerul, şi că Spielberg, în ciuda afluenţei de tineri regizori este în continuare unul dintre cei mai buni. Chiar dacă au fost unele chestii trase de păr chiar şi pentru un film de genul acesta, că de exemplu zău că nu cred că cineva ar supravieţui unei explozii nucleare chiar dacă s-a băgat într-un frigider plumbuit.
Hai pa, că deja vreau să plec acasă, dar mai am încă două ore de muncă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu