O săptămână de lucru infernală

Mda, săptămâna asta a fost o săptămână fără pereche. Au fost zile în care am ajuns acasă la ora 22:30, au fost zile în care am umblat de nu am avut aer, aveam bani când euro a fost la cel mai mic curs în săptămâna aceasta şi nu am luat, deoarece am preferat să iau cu cu o zi mai târziu. Nu a fost o pagubă aşa mare, doar 11lei, dar de banii ăştia aş fi putut să merg până la Cluj şi înapoi de vreo 5 ori. Nu contează, banii nu au importanţă pentru mine, pentru că eu muncesc de plăcere. Spun aşa, poate mă crede cineva.
Mi-am dat seama că sunt haios numai când nu intenţionez aceasta, aşa că o să mă abţin de acum încolo. O să povestesc totul aşa cum se întâmplă. Deci, dacă o să mi se întâmple încă o dată să rămân blocat în autogară, aşteptând un autobus care nu mai vine, sau o să stau în câmp două-trei ceasuri pentru că trenul s-a defectat, asta este. Nu o să încerc să le prezint ca şi un eveniment haios, ci ca o tragedie, care mi se întâmplă numai mie.
Am recitit, nu are nici un sens ce am scris mai sus, dar cu toate acestea eu tot o să public această postare, chiar fără să o recitesc pentru că nu îmi mai pasă.