Aşa frumos vis am avut azi-noapte. Cred că e un vis care revine, dar acum parcă are mai multe detalii. Se făcea că eram într-un sat de oameni zburători, oamenii MO. Aşa se numeau, nu ştiu de la ce vine. Nu aveau nici o limitare, puteau să zboare pe oriunde, dar aveau un teritoriu numai al lor, pe care arareori se încumetau străinii. Cred că eram şi puţin transparenţi când zburam, deoarece oamenii obişnuiţi se speriau de noi, şi ziceau că suntem fantome. Aşa am speriat o tipă care venise să facă măsurători cadastrale (ştiu asta pentru că avea un teodolit) lângă o ruină de la marginea satului. Apoi am încercat să văd cât de sus pot să zbor, şi am leşinat pentru că nu mai aveam aer. Simţeam că pe lângă că nu am aer şi presiunea, sau mai bine zis lipsa presiunii atmosferice m-a afectat. Oricum, am zburat foarte sus, am privit în jur în timp ce urcam, şi la un moment dat am leşinat. Nu m-am trezit din vis în timp ce cădeam, dar m-am trezit în pat, acasă la mine, în oraşul/satul MO. Am mai avut unele aventuri, dar nici una nu se compară cu plăcerea de a zbura liber, fără constrângeri.
Luaţi de aici şi faceţi psihanaliza :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu